Cei mai mulți dintre noi am rata răspunsul corect la întrebarea de pe prima pagină. Cu siguranță că mulți ar răspunde că „de Paște se consumă carne de miel”. Cei mai religioși ar spune probabil că, „de Paște, Domnul Iisus Hristos a fost răstignit”.
Totuși, în Duminica Mare, duminica Paștelui, creștinii nu
sărbătoresc răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos, ci… învierea Lui. Conform tradiției, răstignirea lui Iisus a avut loc în ziua de vineri, zi pe care o numim Vinerea Mare. De aceea, Vinerea Mare este răspunsul corect la întrebarea noastră.
Dar ce legătură are asta cu mielul?
Ei bine, în vechime, mieii erau folosiți ca plată pentru păcatele oamenilor. Ciudat, dar adevărat. Oamenii au păcătuit dintotdeauna. Iar Dumnezeu a cerut întotdeauna ca ei să plătească pentru păcatele lor. Și, pentru o vreme, oamenii au plătit
cu… miei.
Se proceda astfel: cineva care păcătuia și voia să fie iertat, lua un miel perfect fizic și îl aducea ca plată pentru păcate. Păcătosul își punea mâinile pe miel, preotul jertfea mielul, și așa se considera păcatul plătit. Faptul că păcătosul își punea mâinile peste miel însemna că păcatele se transferau asupra mielului, iar moartea mielului era tratată ca echivalentă plății pentru păcatele oamenilor.
Problema era că oamenii tot continuau să păcătuiască, așa încât a fost nevoie să tot jertfească miei. Sfânta Scriptură spune chiar că acei miei jertfiți în vechime nu puteau să ispășească efectiv păcatele oamenilor, pentru că acele jertfe erau doar umbre ale unei jertfe mult mai mari și complete, care avea să fie adusă de Dumnezeu însuși, în marea zi a ispășirii, anume Vinerea Mare (Evrei 10:1-14).
În acea Vinere Mare, Iisus Hristos a murit ca plată finală și definitivă pentru păcate. Biblia spune că El a fost, în acea zi, „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Iată de ce Vinerea Mare este răspunsul corect la întrebarea
noastră.
Dar mai este o întrebare, mult mai importantă, care te privește direct: A PLĂTIT DOMNUL IISUS HRISTOS, MIELUL LUI DUMNEZEU ȘI MÂNTUITORUL LUMII, ȘI PENTRU PĂCATELE TALE?
Poți afla răspunsul citind mai departe.
CE ESTE PĂCATUL?
Nu te grăbi să răspunzi afirmativ la întrebarea anterioară, până nu înțelegi ce este păcatul. Cei mai mulți oameni nu consideră păcatul ca fiind ceva prea grav, suficient ca să le afecteze nu doar viața aceasta, ci și viața veșnică. Alții cred că există păcate pe care Dumnezeu le va trece cu vederea și păcate pe care El nu le va ierta niciodată. Alții cred că faptele lor bune le vor compensa pe cele rele în Ziua Judecății, iar alții sunt convinși că ei sunt în general persoane bune, așa încât vor ajunge cu siguranță în Rai, nu în Iad.
Biblia spune că „păcatul este fărădelege” (1 Ioan 3:4), altfel spus, păcatul este încălcarea legii. Dar care lege? Legea lui Dumnezeu, adică poruncile pe care El le-a dat oamenilor de-a lungul timpului, iar un sumar indicativ al acestora sunt Cele 10 Porunci.
Ai respectat aceste porunci? Majoritatea oamenilor cred că, în general, au împlinit Cele 10 Porunci. Dar tu? Hai să aruncăm o privire asupra acestor zece porunci, ca să verifici cum este situația ta:
1. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ți faci idoli și să nu te închini lor.
3. Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.
4. Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești.
5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrânat.
8. Să nu furi.
9. Să nu minți.
10. Să nu poftești vreun lucru, care este al aproapelui tău. (Exod 20:2-7)
Ce crezi despre tine, ai respectat toate aceste porunci întreaga ta viață? Poate că vei spune că ai respectat unele porunci, pentru că nu ai omorât pe nimeni, dar cu siguranță că, dacă ești sincer cu tine și cu Dumnezeu, vei recunoaște că, în realitate, există unele porunci pe care nu le-ai respectat. Biblia spune că „Domnul Se uită de la înălțimea Cerurilor peste fiii oamenilor… și nu este niciunul care să facă binele, nici unul măcar” (Psalmul 14:2-3). Te surprinde asta?
Și chiar dacă ai putea spune că ai respectat perfect 9 din Cele 10 Porunci întreaga ta viață, Biblia spune că „cine păzește toată Legea (Poruncile) dar greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate” (Iacov 2:10). Este la fel ca atunci când cineva încalcă legile statului. Nu este nevoie să încalci toate legile ca să fii infractor, ci este de ajuns una singură.
O EVALUARE ONESTĂ
Unii oameni cred, dar cred greșit, că păcatele lor vor fi uitate odată cu trecerea timpului și că, de altfel, faptele lor bune, părerea de rău după ce fac ceva greșit sau dorința de a nu repeta greșelile (căința), toate acestea îi vor scăpa de Iad în Ziua Judecății. Biblia spune că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9:27), când toți oamenii „vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit” (Matei 12:36).
Cum va fi oare în Ziua Judecății? Biblia are răspuns și la o astfel de întrebare.
Dacă ai spus cel puțin o minciună, atunci Dumnezeu te vede ca pe un mincinos. Tu poți să obiectezi, dar de câte crime are nevoie un om ca să fie criminal? Evident, de una singură. La fel este cu minciuna, iar Dumnezeu spune că „toți mincinoșii vor avea partea lor în iazul de foc” (Apoc. 21:8).
La fel este în cazul hoției (Porunca a 8-a), și poți observa cu ușurință că nu contează mărimea sau valoarea obiectului furat. Deseori noi aflăm cum hoții sunt prinși după mulți ani și, cu toate că timpul a trecut, ei tot sunt pedepsiți. Și „nici hoții... nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (1 Cor. 6:10).
Probabil că ți-ai spus mereu că, dacă ar trebui să meargă cineva în Iad, atunci ucigașii (Porunca a 6-a) ar fi cei care merită din plin Iadul. Dar iată cum vede Dumnezeu crima: „Oricine se mânie pe aproapele său... și îi va zice fratelui său, Prostule!... ori, Nebunule!” (Matei 5:22) și „oricine îl urăște pe aproapele său este un ucigaș… și niciun ucigaș nu are viața veșnică” (1 Ioan 3:15). Câte astfel de crime ai făcut? Iată că Dumnezeu va judeca atât faptele, cât și vorbele și atitudinile noastre.
Dar ai săvârșit vreodată adulter sau curvie? Iată ce a spus Domnul Iisus Hristos cu privire la curvie: „Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a și comis adulter (curvie) cu ea în inima lui” (Matei 5:28). Și este valabil și pentru femei. Iar Biblia spune că „niciun curvar... nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (1 Cor. 6:9-10). Asta înseamnă că Dumnezeu va judeca și gândurile noastre!!!
La fel, gândește-te că, ori de câte ori ai folosit Numele lui Dumnezeu blestemând sau înjurând, ori asociindu-L cu nimicuri de nimic, ai comis blasfemie. La fel este și cu închinarea la idoli (fie obiecte, fie pasiuni, oameni sau chiar un Dumnezeu imaginar, altfel decât Îl vedem prezentat în Biblie). La fel este în cazul lăcomiei și invidiei, a nesfințirii tale în ziua Domnului, la fel în cazul nesupunerii față de părinți, ca și când nu Îl pui pe Dumnezeu pe primul loc în viață.
Pare o evaluare dificilă, dar nu s-a terminat.
DAR FAPTELE BUNE?
Probabil că îți vei spune că ai făcut și fapte bune, așa că Dumnezeu le va compensa pe cele bune cu cele rele. Greșit! Ce judecător cinstit ar elibera un hoț doar pentru că ar fi dat din banii furați săracilor? Gândește-te că ai fi păcătuit cu gândul, vorba, atitudinea ori fapta de 5 ori/zi. Până la 70 de ani ai acumulat deja 127.750 păcate. Crezi că un judecător cinstit ar trece cu vederea tot atâtea infracțiuni pentru că ai fi făcut și fapte bune? Dumnezeu nu va face asta.
Poate că îți spui că, dacă îți pare rău și ceri iertare, Dumnezeu este milostiv și iubitor, și te va ierta. Greșit din nou! Mergi la un judecător cinstit și încearcă să îi ceri să te ierte pentru încălcarea legii, spunându-i că îți pare rău și că nu vei repeta greșeala. Te va ierta el doar pentru că îți pare rău? Evident că nu, pentru că oricărui infractor trebuie să îi pară rău și să nu își dorească să repete greșeala, însă nu este cutit de pedeapsă. Doar un judecător corupt ar putea să te ierte astfel, iar Dumnezeu nu poate fi un judecător corupt. De aceea, El va pedepsi fiecare mincinos, hoț, criminal, curvar, blasfemiator, neascultător de părinți, idolatru, și așa mai departe. Iar locul pentru pedeapsă este IADUL, pentru toată veșnicia.
Așadar, te îngrijorează faptul că vei ajunge în Iad? Ar trebui, fiindcă Iisus Hristos a spus că Iadul este atât de groaznic încât ar fi mai bine să rămâi fără vedere decât să mergi în Iad pentru toată veșnicia (Marcu 9:43-48). Iadul este o pedeapsă veșnică și un chin fără sfârșit. Biblia descrie în cuvinte înfricoșătoare soarta oamenilor care vor fi condamnați la chin veșnic pentru păcatele lor; ea spune că Iadul este un iaz care „arde cu foc și pucioasă”, că oamenii și demonii vor fi chinuiți și „munciți zi și noapte, în vecii vecilor”, că „fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă” (Apocalipsa 22). Acolo, în Iad, suferinţa va fi fără sfârșit. După mii de ani, când vei crede că, gata, se va încheia chinul tău, vei descoperi că nici n-a început bine.
De aceea, este înţelept să știi ce te așteaptă după moarte și să te salvezi cât mai este timp. Nu te amăgi cu minciuna că Iadul nu există! Nu poți fi creștin adevărat și să crezi așa ceva.
Dar dacă toți oamenii sunt păcătoși și toți merită Iadul, cum atunci vorbește Biblia despre unii care vor ajunge în Rai?
EXISTĂ SCĂPARE?
Da, există, și ea are de-a face cu Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Cel care a murit în Vinerea Mare. În dragostea Lui
nemărginită faţă de oameni, Dumnezeu S-a întrupat pe Pământ în Persoana lui Iisus Hristos, Fiul Său. Iisus Hristos a trăit aici o viaţă fără păcat, apoi a murit pe cruce pentru a plăti pedeapsa pe care noi ar trebui să o plătim pentru păcatele noastre, luând asupra Lui pedeapsa care ar trebui să te condamne la Iad. După trei zile, El a înviat, învingând moartea și fiind înălțat la Cer, de unde va reveni pentru a judeca întreaga lume, adică inclusiv pe tine!
Biblia spune: “Cine ascultă cuvintele Mele, și crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veșnică, și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5:24) și “Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greșelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)” (Efes. 2:4-5). Mântuirea
este o favoare, un dar de la Dumnezeu: “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efes. 2:8-9). Dacă noi am putea obţine mântuirea prin fapte bune, botez sau orice altceva, ar fi fost inutilă suferinţa şi moartea lui Hristos: “căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Gal. 2:21). Domnul Iisus a spus: “Eu sunt calea, adevărul și viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Nu poţi ajunge în Rai decât prin credinţa în jertfa Lui.
Ce ar trebui să faci pentru a avea viaţa veșnică și a nu fi judecat de Dumnezeu? Biblia spune: “Crede în Domnul Iisus și vei fi
mântuit” (F.A. 16:31). Adică să renunţi la orice pretenţie de a fi mântuit prin faptele, meritele sau religiozitatea ta, și să îţi pui
încrederea pentru mântuire doar în jertfa Domnului Iisus Hristos și numai în ea. Iar dacă crezi din toată inima în acest mesaj al păcii cu Dumnezeu, îţi vei arăta recunoștinţa faţă de Dumnezeu abandonând păcatele care L-au pus pe Hristos pe cruce, ceea ce Biblia spune că este pocăința, vei citi Biblia zilnic ca să știi să faci voia Lui, vei căuta o biserică sănătoasă, unde se predică din Biblie, și vei asculta de Dumnezeu.
Nu-ţi spune “bine, o să mă mai gândesc” în loc să răspunzi acestei chemări. Biblia spune: “Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” (Evrei 4:7). Ar fi ca și cum ai batjocori jertfa plină de dragoste a lui Iisus Hristos.
Cum vei trata această ofertă de pace cu Dumnezeu?
Aceasta este o publicație a Asociației MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.
Exemplare în format tipărit ale acestui pliant (A4, împăturit trifold) pot fi comandate de la librăria MG Books.