urgență (sf) – 1. situație neașteptată, având caracter urgent și care necesită acțiune imediată. 2. starea de a avea nevoie de ajutor imediat sau resuscitare, creată de un eveniment neașteptat.
Se știe din date statistice că cele mai multe victime în situații de calamități sunt produse nu atât de situațiile de urgență în sine, pe cât de acțiunile imprudente ale oamenilor, care nu știu cum să acționeze sau fac lucruri nerecomandate pentru tipul situației de urgență în care sunt implicați.
Iată câteva sfaturi utile care îți pot salva viața într-o astfel de situație:
1) Identifică tipul de situație de urgență. Una este să fii implicat într-un accident rutier, și cu totul altceva este să fii
martorul unui cutremur sau al unei inundații.
2) Pune-te în siguranță, atât cât poți. De exemplu, dacă ești prins în interiorul unei clădiri într-un cutremur, nu alerga pe pe scări (sunt locuri vulnerabile), ci adăpostește-te sub un obiect dur, precum o piesă de mobilier, și protejează-ți corpul, mai ales capul. În caz de incendiu, părăsește locul sau evacuează clădirea urmând calea de evacuare marcată în planul de urgență sau cea mai scurtă cale (dar nu sărind pe geam de la etaj).
3) Apelează serviciul de intervenții la urgențe la numărul de telefon 112, raportează situația cu calm și așteaptă
echipajul de intervenție. Dacă nu ești rănit și sunt alte persoane vulnerabile, ajută-le să se pună în siguranță și acordă-
le primul ajutor doar dacă știi cum să faci asta. Informează dispecerul de la serviciul 112 dacă sunt mai mulți răniți.
Sfaturi utile pentru camera de urgență
Nu intra în panică. Anxietatea nu te ajută cu nimic. Vei fi consultat de îndată. Medicii știu deja că este o urgență.
Nu mesteca gumă și nu fuma în timp ce ești consultat.
Nu mânca nimic fierbinte sau foarte rece timp de 30 minute înainte de a-ți măsura temperatura.
Prezintă-i medicului o listă a medicamentelor pe care le iei frecvent, inclusiv a suplimentelor și vitaminelor.
Raportează-i medicului orice alergii știi că ai.
Încearcă să îți amintești cât de detaliat cauzele care au condus la îmbolnăvire sau la situația de urgență.
Nu vorbi în timp ce medicul îți ascultă plămânii.
Ia cu tine o listă a operațiilor și bolilor din trecut.
Nu te îngrijora cu privire la factură; nu te vor lăsa ei să uiți de ea.
Da, halatul medicului de gardă se poartă cu spatele în față. Nu este o iluzie și nu trebuie să te muști de deget ca să verifici dacă mai trăiești.
Ei bine, se poate să nu ai parte de multe situații de urgență în viața ta, și totuși să îți trăiești fiecare minut al vieții în cel mai mare pericol. De ce? Pentru că omul nu a fost creat doar pentru această lume, ci Dumnezeu l-a făcut ca să se bucure de această viață și de cea veșnică, în prezența Lui. Iar pericolul în care noi toți ne aflăm clipă de clipă este să ignorăm scopul pentru care Dumnezeu ne-a creat, și astfel să ne expunem riscului a ceea ce Biblia descrie ca pierzarea veșnică.
Dar care este cauza? Pe scurt, istoria omenirii în raport cu Dumnezeu este simplă: Dumnezeu i-a creat pe primii oameni, Adam și Eva, i-a așezat în Paradis și le-a promis prezența și binecuvântarea Lui atât timp cât ei aveau să asculte de o singură poruncă din partea Lui – să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Și toți știm ce a urmat – Satana i-a ispitit să mănânce din pom, ei au căzut în ispită, și astfel au murit spiritual față de Dumnezeu și au experimentat ceea ce noi toți simțim – păcatul, durerea, suferința, truda și, inevitabil, moartea trupească.
Biblia spune că acolo, în căderea lui Adam și a Evei, noi toți am căzut împreună cu ei, fiind născuți în această lume cu o natură înclinată spre păcat și răzvrătire față de Dumnezeu: „Nu este niciun om neprihănit, nici unul măcar… Nu este niciunul care să Îl caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu” (Rom. 3:10). Iar aceasta ne expune pierzării veșnice. Dar ce sunt păcatul și pierzarea veșnică?
Poate că nu îți este clar ce este păcatul. Biblia spune că există două dimensiuni ale păcatului – păcatul original și
păcatul înfăptuit. În ce privește păcatul original, manifestat prin natura noastră păcătoasă, noi toți îl moștenim de la Adam, prin naștere naturală, la fel cum dintr-un om se naște întotdeauna un om, alături de consecințele lui – înstrăinarea de Dumnezeu, suferința și moartea. Simpla naștere ca ființe cu natură păcătoasă este suficientă ca să fim condamnați pe vecie: „prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși… printr-o singură greșeală a venit o condamnare care i-a lovit pe toți oamenii” (Rom. 5:18-19).
Apoi păcatul înfăptuit este ceea ce putem recunoaște mult mai ușor. Biblia spune că „păcatul este fărădelege” (1 Ioan 3:4), adică încălcarea Legii, a poruncilor lui Dumnezeu, și care este manifestarea păcatului original, a naturii păcătoase. Altfel spus, noi nu suntem păcătoși pentru că păcătuim, ci păcătuim pentru că suntem păcătoși.
Iată câteva exemple, ca să înțelegi mai bine. Un păcat foarte răspândit pe care oamenii îl fac este minciuna, păcat interzis prin Porunca a 9-a și care îi transformă pe cei ce mint în mincinoși, iar Biblia spune că “toți mincinoșii au locul lor în iazul de foc” (Apoc. 21:8). Pare destul de dur, nu-i așa? Stai puțin, că asta nu este tot. Domnul Iisus Hristos a spus că, „în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit” (Matei 12:36).
Porunca a 8-a este „să nu furi” (Exod 20:15), și poți observa că nu se spune nimic altceva, sensul fiind că nu contează cât de mare este furtul, cel ce fură este un hoț, iar Biblia spune că “nici hoții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (1 Cor. 6:19).
Apoi Porunca a 7-a este „să nu preacurvești” (Exod 20:14), dar Domnul Iisus a spus că dacă doar dacă privești cu dorință sexuală la o altă persoană, este același lucru ca și cum ai fi curvit cu acea persoană (Matei 5:27-28).
Sau Porunca a 6-a interzice crima, numai că Domnul Iisus a spus că “oricine se mânie pe aproapele său” (Matei 12:36) și “oricine îl urăște pe aproapele său este un ucigaș și niciun ucigaș nu are viața veșnică” (1 Ioan 3:15).
Dacă ai citit cu atenție, exemplele ne arată cât de păcătoși suntem și că Dumnezeu va judeca nu doar faptele noastre, ci și vorbele și gândurile noastre. Ești curios să afli care este verdictul?
Înainte de a trece la verdictul pe care Biblia îl pune în dreptul omului, hai să discutăm puțin despre unele obiecții pe care oamenii le ridică atunci când se confruntă cu învățătura Bibliei despre păcat și consecințele lui. O primă obiecție este că faptele noastre bune vor compensa păcatele și astfel am putea ajunge în Rai.
Problema faptelor bune nu este că Dumnezeu nu le-ar încuraja sau nu ar ține cont de ele, ci că, în judecata Lui, faptele bune nu pot compensa păcatele și nu pot îndepărta natura noastră. Dacă te gândești puțin, poți să înțelegi asta. Dacă ai fi vinovat de furt, minciună sau crimă, niciun judecător drept nu va accepta faptele tale bune ca plată pentru a se face dreptate. Singurul lucru care satisface cerința legii este ca vinovatul să plătească. Iar în cazul păcatelor, Biblia spune că „plata păcatului este moartea” (Rom. 6:23) – moartea veșnică în Iad.
O altă obiecție comună este că, dacă păcătuiești, îți pare rău și îți ceri iertare, Dumnezeu te va ierta, pentru că El este bun. Oricărui infractor trebuie să îi pară rău când este vinovat, dar niciun judecător cinstit nu îl va ierta pe doar pentru că îi pare rău și își cere iertare. Legea cere ca vinovatul să plătească, iar Biblia spune că Dumnezeu, Judecătorul perfect, nu va lăsa nepedepsit pe niciunul dintre cei ce sunt vinovați înaintea Lui (Exod 34:7).
Alți oameni spun că ei se duc la biserică, se roagă zilnic, dăruiesc bani pentru săraci și fac tot felul de fapte religioase, iar asta îi va mântui. Greșit. Gândește-te la toate păcatele tale în lumina a ceea ce ai aflat până acum – de câte ori ai folosit Numele lui Dumnezeu necuviincios, ai comis blasfemie, și de câte ori ai iubit altceva mai mult decât pe El, ai comis idolatrie. Lăcomia și invidia, neascultarea de părinți, ura, disprețul, vorbele urâte, minciuna, furtul, lăcomia sunt doar câteva dintre păcatele cele mai comune. Iar Biblia stabilește acest standard clar: “cine păzește toată Legea (Poruncile) dar greșește într-o singură Poruncă, se face vinovat de toate” (Iac. 2:10). Ori ești perfect, ori păcătos.
Fie că îți place, fie că nu, verdictul este clar, iar implicațiile lui sunt înspăimântătoare.
Dacă azi ai merge înaintea lui Dumnezeu la judecată, ai fi condamnat pe veci, locul de ispășire a pedepsei fiind Iadul, iar Iisus Hristos a spus că ar fi mai bine să rămâi fără vedere decât să mergi în Iad pentru toată veșnicia (Marcu 9:43-48).
Iadul este locul chinului, de unde va lipsi până și o picătură de apă care să te răcorească. Este locul manifestării mâniei drepte a lui Dumnezeu împotriva păcătoșilor.
Te îngrijorează?
Ar trebui să te îngrijoreze. Și totuși nu trebuie să cazi pradă disperării. Există speranță pentru mântuire, chiar dacă, judecând după faptele, vorbele, atitudinile și gândurile noastre, nu am merita-o. În dragostea Lui nemărginită, Dumnezeu S-a întrupat pe pământ în Persoana lui Iisus Hristos, Fiul Său, a trăit o viață fără păcat, a murit pe cruce pentru a plăti pedeapsa pentru păcatele noastre, apoi a înviat trupește, învingând moartea. El a adus astfel vindecarea de boala noastră – păcatul – și soluția la starea noastră de urgență – pericolul pierzării veșnice. El a murit pentru ca noi să trăim veșnic.
Biblia spune: “Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Rom. 5:8) și “prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efes. 2:8-9).
Sper că acum poți înțelege de ce Dumnezeu este drept, dar poate ierta în același timp. Legea cerea ca cel vinovat să plătească – tu și eu -, iar locul nostru a fost luat de Iisus Hristos, și El a fost pedepsit pentru ca noi să putem fi iertați. Dacă noi am putea să fim mântuiți pe orice altă cale, suferințele, patimile și moartea lui Iisus Hristos ar fi inutile, ceea ce spune și Biblia: „dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Gal. 2:21).
Ce trebuie să faci ca să beneficiezi de iertare? Iisus Hristos, Dumnezeu Fiul, spune: “Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1:15). Dacă recunoști că meriți să mergi în Iad, dar îți pui credința doar în jertfa lui Hristos ca plată pentru păcatele tale, întorcându-te de la ele la Dumnezeu și trăind pentru El, El te va ierta de toate păcatele tale și îți va da viața veșnică și eliberarea de păcat.
Oare vei face acest lucru chiar azi? Ce om aflat într-o astfel de situație de urgență ar refuza soluția salvatoare?
Aceasta este o publicație a Asociației MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.
Exemplare în format tipărit ale acestui pliant (A4, împăturit trifold) pot fi comandate de la librăria MG Books.