Puterea literaturii evanghelistice

de Ernest Reisinger

Aș vrea să vă vorbesc azi despre importanța folosirii literaturii în biserică, în evanghelizare, în învățarea adevărului creștin, pentru timpul de devoțiune, și despre rolul acestora în plantarea de biserici.

Nevoia de adevăr

Protestanții sunt în mod special foarte slabi în utilizarea adecvată a literaturii creștine cu scopul răspândirii adevărului lui Dumnezeu. Nici nu ne mai amintim azi cuvintele lui Daniel Webster, care spunea:

„Dacă nu facem să fie larg răspândite cărțile religioase printre masele de oameni din această țară, nu știu ce se va alege de noi ca popor. Dacă adevărul nu este răspândit, erorile vor fi; dacă Dumnezeu și Cuvântul Lui nu sunt făcute cunoscute și acceptate, diavolul și lucrările lui vor câștiga teren; dacă aceste cărți evanghelice nu ajung în fiecare casă, paginile literaturii stricate și păgâne vor ajunge; dacă puterea Evangheliei nu este manifestată de-a lungul și de-a latul țării, atunci anarhia, oprimarea, degradarea și ruina, corupția și întunericul vor domni nestăvilite și fără sfârșit”.

În Isaia 1:3, citim că, „Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine”. Apoi, capitol după capitol în acea profeție, ni se prezintă o imagine groaznică asupra vieții și practicilor unui popor care pretindea că este poporul ales al lui Dumnezeu. Cu siguranță că păcatele și nelegiuirile lor erau rezultatul neștiinței, dar ei nu cunoșteau pentru că nu luau aminte.

Cărțile sunt așadar necesare pentru a îndepărta de la oameni întunericul și ignoranța. Dacă oamenii nu știu, atunci ei trebuie să fie obișnuiți cu realitatea prin a citi și a studia aceste lucruri. Trebuie să folosim cărțile bune pentru a lupta împotriva neștiinței, a ignoranței față de adevărul și învățătura creștină care este atât de răspândită în bisericile noastre astăzi.

Este groaznic să te întâlnești cu oameni care au fost membri ai bisericii vreme de mulți ani și care să nu poată găsi un pasaj anume din Biblie, care nu au nici cea mai vagă idee cu privire la marile doctrine ale Bibliei, și care nu pot să ofere nici o explicație adevărată pentru unii termeni de bază, precum justificarea, sfințirea, nașterea din nou, alegerea și predestinarea.

Am uitat cumva faptul că esența creștinismului stă în primul rând în aceea că este primordial o religie a realităților, a realităților istorice? Biblia este o carte conținând informații divine; și a fi neștiutor cu privire la aceste informații înseamnă să fii ignorant cu privire la creștinism și ignorant cu privire la Dumnezeu.

Cu siguranță unul din motivele stării de adormire și de răceală din bisericile noastre este ignoranța. Nu vom avea biserici puternice și rodnice în practică până când nu vom avea creștini care sunt tari în învățătura biblică. Experiența creștină nu este nimic altceva decât adevăr, și dovada acestui adevăr revelat și aplicat în practică prin Duhul Sfânt în mințile noastre, în simțămintele noastre și în voința și acțiunile noastre. Aceia care nu „trăiesc adevărul” se află în „întuneric” (1 Ioan 1:6).

Puterea tiparniței

Lucrarea cu cărțile creștine poate fi utilă în evanghelizare, în învățătură, în ucenicizare și în a înlătura ignoranța, după cum s-a întâmplat și în trecut. Doar o privire aruncată în istorie în acest sens ar trebui să ne convingă de faptul că Dumnezeu S-a folosit de cărți și de literatura creștină pentru a ilumina mințile oarbe a atâtor oameni și popoare.

Cum a fost posibil ca în acele locuri unde vocile lui Luther și Calvin nu s-au făcut auzite niciodată, totuși învățăturile lor au fost bine primite și multe din țările Europei s-au scuturat de jugul Romei și au devenit astfel protestanți? Ei bine, acest lucru s-a datorat cărților și broșurilor, care, în mâna lui Dumnezeu, au devenit o putere reformatoare și de trezire extraordinară.

Referindu-se la presa de tipar, Sir Thomas More, un apărător al Bisericii Romano-Catolice, se plângea cu amar că reformatorii deveniseră stăpânii ei: „Acești oameni diabolici își imprimă cărțile lor cu multă cheltuială, și împotriva tuturor pericolelor; ei nu umblă după vreun câștig, ci le oferă gratuit tuturor, le duc și la distanțe mari în timpul nopții”. „Papa”, spunea John Foxe (martirologul) bucurându-se, „trebuie să abroge tipărirea, altfel va trebui să își caute o altă planetă unde să stăpânească; căci prin aceste prese de tipar, învățăturile Evangheliei răsună clar către toate popoarele și în toate țările de sub cer”. Iată care era puterea unei pagini imprimate, așa cum recunoșteau cei din acea vreme.

O carte a lui Richard Sibbes, unul din cei mai aleși scriitori puritani, a ajuns să fie citită de Richard Baxter, care a mărturisit că a fost foarte binecuvântat prin ea. Baxter apoi a scris lucrarea sa Call To The Unconverted [Apel către cei neconvertiți], care la rândul ei a influențat puternic pe Philip Doddridge, și care la rândul lui a scris cartea The Rise and Progress of Religion in the Soul [Nașterea și creșterea evlaviei în sufletul omului]. Această carte l-a determinat pe tânărul William Wilberforce, un abil politician Englez și inamic al sclaviei, să ia în serios soarta lui veșnică. Wilberforce a scris apoi cartea sa Practical Book of Christianity [Creștinismul practic], carte care a aprins sufletul lui Leigh Richmond. Richmond, mai apoi, a scris cartea The Dairyman’s Daughter [Fiica lăptarului], o carte care a adus mii de oameni la Domnul, printre alții ajutându-l și pe Thomas Chalmers, marele predicator.

Cât de revelator a fost pentru mine să citesc faptul că în clădirea Turnului de Veghere din orașul New York, sunt tipărite lunar 12.000.000 exemplare de literatură iehovistă, din care 50% este trimisă în țări din afara Americii. Ei dețin acolo niște clădiri de câte 3 etaje în care nu fac altceva decât să își imprime doctrinele și ereziile. În fiecare zi ei se aprovizionează cu un tir întreg de hârtie de tipar, și dețin cea mai mare legătorie de cărți religioase din lume, despre care se spune că este capabilă să producă 30.000 cărți pe zi. Și mai tulburător decât aceasta este faptul că tineri bărbați și femei, cu vârstele între 20 și 25 de ani, își dedică viețile realmente acestei cauze, fără a primi vreun salariu sau recompensă, oferindu-li-se doar cazare și masă. O, de ar veni ziua aceea când mai mulți tineri și tinere își vor dedica viețile cauzei răspândirii Evangheliei lui Isus Hristos cu o dăruire ca aceasta!

În urmă cu doar câțiva ani în Rusia s-au publicat 29.301.400 cărți în 701 titluri. Un volum și mai mare de cărți a fost publicat de aproape 700 edituri comuniste în 58 de țări. Cu toate acestea, comuniștii visau la o creștere cu 300% a circulației publicațiilor lor.

În trecut, penița a fost ciocanul cu care erau distruse erorile de secole. Dar acum, dușmanii adevărului au învățat valoarea cărților și, ajutându-se de presa de tipărit, ei le-au luat-o cu mult înainte celor care iubesc creștinismul biblic.

Sugestii practice

Ai putea spune că ești convins că aceste cărți au fost și pot fi folosite pentru evanghelizare, învățătură și ucenicizare, dar poate că te întrebi „Cum să fac și eu asta?” Iată mai jos câteva sugestii.

Un predicator poate să își conducă credincioșii astfel încât ei să vadă importanța folosirii literaturii bune la fel cum îi conduce în a conștientiza alte adevăruri.

Cunosc un astfel de pastor care i-a convins pe cei din biserica sa ca să ofere drept cadouri de crăciun cărți bune, să le folosească drept cadouri de nuntă, să le dăruiască în decursul vizitelor lor la spitale, și să le ofere prietenilor și vecinilor lor. Credeți-mă, acest lucru vă va ajuta să creșteți ca o biserică puternică.

Mai știu de un păstor care a mers la o biserică și nici unul din membrii ei nu aveau nici măcar un exemplar din cartea Călătoria Creștinului; de fapt, când el a menționat pentru prima dată numele lui Bunyan, multe persoane din acea adunare s-au gândit la Paul Bunyan, cel care era vestit pentru că dobora copacii din pădure! La trei ani după aceea, în 90% din casele celor din biserica aceea se putea găsi cel puțin câte un exemplar din Călătoria creștinului, și evident că deja multe persoane o citiseră.

Știu un caz în care o biserică a început să pună o masă cu cărți pe culoarul de la intrare. Soția unui avocat s-a angajat să se ocupe de aceasta, și în doar un an, ea a vândut cărți creștine în valoare de 10.000 dolari. De asemenea, am auzit de o biserică unde s-au vândut cărți care urmau să fie folosite drept cadouri de crăciun în valoare de 1.000 dolari, și aceasta cu scop evanghelistic. Și în fiecare situație, această slujire poate să își găsească rădăcinile la amvon, unde un predicator a prins această viziune și a avut o pasiune pentru a folosi această modalitate pentru evanghelizare și pentru creșterea spirituală a creștinilor.

Charles H. Spurgeon povestea la un moment dat cum, pe când era copil, mama sa citea adesea câte un fragment din cartea lui Alleine intitulată „Avertizare către cei neconvertiți”, lectura cărții petrecându-se împreună cu toată familia, pe când ei toți erau așezați în jurul focului Duminica seara. Apoi, când el a ajuns să își cunoască păcatul, s-a întors la aceeași carte.

„Îmi amintesc”, scria el, „cum obișnuiam să mă trezesc dimineața, și primul lucru pe care îl făceam era să iau cartea lui Alleine, sau Apel către cei neconvertiți a lui Baxter. O, ce cărți sunt acestea, ce cărți extraordinare! Le-am citit și le-am savurat realmente…”

Călătoria Creștinului, de John Bunyan

Aș vrea să menționez în mod deosebit o carte, care a fost folosită în mod deosebit de Dumnezeu în istoria creștinismului, și care este cartea mea favorită, anume Călătoria creștinului. Nu încape îndoială că, după Biblie, Călătoria creștinului a fost folosită pentru a binecuvânta mai multe persoane decât orice altă carte, și de aceea n-ar trebui să stai liniștit până când fiecare membru al familiei tale primește un exemplar din ea. O poți cita și în predicile tale!

William Chalmers Burns, primul misionar prezbiterian în China, a tradus Călătoria creștinului ca pe o metodă de evanghelizare – o modalitate de evanghelizare diferită de ceea ce noi avem astăzi. Mai târziu, când el a ajuns să lucreze mai adânc în interiorul teritoriului chinezesc, a tradus-o și în dialectele locale.

Aș vrea să vă spun câteva lucruri despre această carte nemuritoare, Călătoria creștinului, cu speranța de a vă determina să fiți nerăbdători să o citiți, să o studiați și, da, să aveți unele discuții în familie despre ea.

(1) Ea conține unele informații excelente ce pot fi folosite în predicare. Spurgeon a citit-o de o sută de ori, și s-a văzut cum predicile lui erau înțesate cu idei din ea.

(2) Călătoria creștinului prezintă mesajul biblic al mântuirii prin har.

(3) Este plină de adevăr biblic. Spurgeon a spus, „Poți să îl înțepi pe John Bunyan oriunde, pentru că tot sângele lui este biblic”.

(4) Nu este o ficțiune – ci această carte este îmbibată în Scriptură. Cu cât știi mai mult Biblia și teologia Bibliei, cu atât vei înțelege mai bine și vei aprecia mai mult această carte.

(5) Ea reprezintă viața creștinului care călătorește între cele două lumi. Iată ce spunea Bunyan însuși: „Și iată cum am scris despre Calea și despre călătoria sfinților în această zi a Evangheliei, cum ea s-a transformat brusc într-o alegorie despre călătoria lor și despre calea către glorie”.

(6) În ea, marile doctrine ale Bibliei sunt prezentate într-o modalitate practică și ilustrativă.

(7) Această carte este la fel de relevantă astăzi ca și în perioada când a fost scrisă (între 1675 și 1684).

Asemenea Bibliei, această carte este mereu relevantă pentru că vorbește despre Dumnezeu, despre om, despre păcat, despre Hristos, despre mântuire, despre viață, despre moarte, despre Rai și despre Iad. Poetul Browning spunea, „Credința mea este că Dumnezeu a vorbit; nici un tinichigiu nu are o astfel de putere”.

James Montgomery de asemenea spunea, „Când L-a convertit pe John Bunyan și l-a pus să scrie Călătoria creștinului, Dumnezeu a făcut un mare cadou bisericii Sale”.

Nu ar putea exista vreodată egal în privința literaturii creștine pentru Călătoria creștinului. Scrierea ei nu a presupus doar talentele naturale și darurile lui John Bunyan, ci și experiențele sale spirituale profunde și adâncirea sa în Cuvântul lui Dumnezeu, alături de o interpretare biblică a acelor experiențe. Bunyan a călătorit atât de aproape de pașii Domnului său încât el ne oferă o imagine uimitor de clară asupra căii către Cetatea Cerească și asupra dificultăților pe care le avem de înfruntat pe această cale.

Astăzi, Călătoria creștinului urmează îndeaproape Biblia în privința vânzărilor și a traducerilor (198 limbi). Există cu siguranță atâtea ediții ale acestei cărți, încât este realmente imposibil să fie numărate. Numai în Africa circulă 50 de ediții. Acolo unde ajunge Biblia, în curând va ajunge și Călătoria creștinului!

După cum am observat adesea, Bunyan și cartea lui nu par a fi ceva atrăgător la început pentru oamenii din această lume. Oamenii care sunt prea mult învăluiți în această lume fie nu o înțeleg, fie nu văd nici un fel de profunzime a adevărurilor spirituale în ea. Altora nu le pasă. Îmi amintesc de cuvintele unuia, un profesionist în meseria lui, care s-a oprit din a o citi, pe motiv că, după cum îmi spunea, „Mă întristează prea mult – spiritual și emoțional”. Mă tem că de fapt se vedea pe sine așa cum era el!

Călătoria creștinului tratează mai bine decât orice altă carte aspectele de antropologie și psihologie. De ce spun asta? Pentru că majoritatea cărților care tratează aceste teme studiază omul separat de Dumnezeu sau de Biblie. Desigur că poți învăța multe despre om fără a-l lega în mod necesar de Dumnezeu și de Biblie, dar niciodată nu vei putea ajunge la problemele lui reale, și de aceea nu poți ajunge la răspunsurile corecte astfel. Bunyan îți va oferi o imagine reală despre tine însuți și despre toți ceilalți păcătoși cum nici o altă carte în afara Bibliei nu o face.

Învățăminte pentru astăzi

Bâlciul Deșertăciunilor nu s-a schimbat. Există un Bâlci al Deșertăciunilor în fiecare zi. Doamna Închipuire-Deșartă caută și astăzi să abată pe pelerini de pe cale. Doamna Poftă umblă pe toate străzile. Cucoana Ochi-de-Liliac încă se gândește că toți oamenii sunt orbi. Scandalagii sunt peste tot în jurul nostru și nu abandonează viciile lor pentru coroana oferită de Cel de sus. Ei nu vor să își îndrepte privirile în sus. Există astăzi printre voi, cititorilor, unii care sunt atât de ocupați cu paiele, cu praful de pe pardoseală și mărunțișurile lumii încât nu își găsesc timp să privească în sus? Vă petreceți cumva tot timpul și vă cheltuiți toată energia aici, fără să priviți în sus?

Biserica este plină de Buni-de-Gură, fii ai lui Cel-ce-Vorbește-Frumos de pe Ulița Flecarilor. Nu vă spune asta o mulțime de lucruri despre acest personaj chiar și într-o singură frază? Gata oricând ai vrea, acest om este în stare, cu ușurință și deșertăciune în același timp, „să vorbească despre lucrurile cerești sau despre cele pământești; despre cele morale sau despre cele evanghelice; despre lucrurile sfinte ca și despre cele păgâne; despre trecut ca și despre viitor; despre lucrurile din străinătate ca și cele locale; și despre toate acestea acest om stricat nu poate să spună decât că ele au un câștig spiritual”.

Și cu siguranță că l-ați întâlnit pe Căi-Lăturalnice din cetatea Vorbă-Frumoasă. „Un pungaș” al cărui bunic a fost marinar, privind într-o parte și vâslind în alta și al cărui caracter era, în aspectele religioase, ilustrat prin faptul că spunea că „niciodată să nu mergi împotriva vântului și a râului, și să fii bun prieten cu religia când poți profita de pe urma ei, umblând în lumina soarelui să ți se vadă strălucirea și să fii aplaudat de oameni”.

Cu câtă îndemânare a trebuit să ilustreze Bunyan o astfel de imagine a unui personaj în doar câteva propoziții!

Cine nu a fost măcar o dată prizonierul Uriașului Deznădejde și n-a suferit în Castelului Îndoielii, ca să experimenteze apoi acea eliberare minunată prin Cheia Promisiunii? Iată o imagine frumoasă și foarte relevantă pentru noi astăzi. Creștinii și problemele lor nu se schimbă cu trecerea vremii. Disperarea, îndoiala, teama și moartea sunt toate încă prezente printre noi.

Sper că ați trecut pe la Casa Tâlcuitorului, unde găsiți lucruri rare, lucruri utile, plăcute, lucruri minunate, care vă întăresc în statornicie.

Lecții reale pot fi învățate de asemenea despre cum să primim oamenii în biserică dacă ne uităm la Palatul Plin-de-Frumusețe, ținând cont de exemplul domnișoarei gingașe și sobre numită Prevederea.

O lecție practică

Cu toții avem nevoie să fim încurajați prin ajutorul Inimosului, a lui Cel-Plin-de-Nădejde, a lui Luptător-pentru-Adevăr, și a bătrânului Cinste. Unii dintre noi am trecut pe la Castelului Îndoielilor. Alții prin Mlaștina Disperării. Alții am experimentat ispitele din Bâlciul Deșertăciunilor. Cu toții trebuie să urcăm Muntele Greutăților, cu toții avem nevoie să fim învățați de Tâlcuitorul de la Casa Frumuseții. Cu toții purtăm cu noi aceleași poveri. Toți avem nevoie de aceeași armură în lupta noastră cu Apollyon. Toți avem de trecut prin Poarta cea Strâmtă, și să traversăm Râul Morții. Dar pentru toți creștinii adevărați există acolo porțile strălucitoare ale Cetății Cerești care ne așteaptă, „și unde, când vedem ființele de acolo, ne dorim să fim printre ei”.

Treizeci și unu de soldați

Sper că v-am încurajat să folosiți literatura bună, sănătoasă, în lucrarea pe care o faceți. Există putere în acei 31 de soldați – adică literele alfabetului nostru.

Francis Bacon spunea: “Dacă aș putea controla literatura care este citită în casele oamenilor, aș putea să vă garantez binele bisericii și al țării”.

Martin Luther a spus: „Trebuie să îl stropim pe diavolul cu cerneala tiparului”.

Robert Murray M’Cheyne de asemenea scria: „Cea mai neînsemnată broșură creștină poate fi piatra din praștia lui David. În mâinile lui Hristos, ea poate pune în genunchi sufletul unui uriaș”.

John Trapp spunea: „Ia aminte la cărțile pe care le citești, căci după cum apa gustă din solul prin care trece, tot așa și sufletul gustă din autorii pe care omul îi citește”.

Samuel Zwemmer scria: „Niciun alt instrument nu poate pătrunde mai adânc, nu poate mărturisi mai curajos, nu poate insista mai perseverent și nu poate influența într-un mod mai irezistibil precum o face pagina unei cărți”.

O publicație scrisă nu se eschivează niciodată, nu se comportă cu lașitate niciodată; ea nu este niciodată ispitită să facă compromis. Pagina scrisă nu obosește niciodată și nu se descurajează niciodată. Pagina tipărită călătorește ieftin – poți fi misionar doar cu prețul unui timbru. Ea nu are nevoie de clădiri în care să locuiască, și lucrează și în timp ce tu dormi. Ea nu își pierde răbdarea în discuții, și lucrează și după ce tu ai ieșit din scenă. Pagina tipărită este un vizitator care pătrunde în casa omului și rămâne acolo. Ea îl abordează întotdeauna pe om în felul corect, îi vorbește numai când el o citește. Ea nu obiectează niciodată și vorbește întotdeauna la subiect.

Iată câteva principii în folosirea literaturii în lucrarea pe care o faceți și care vă vor fi de ajutor:

(1) Căutați să cunoașteți cărțile și publicațiile pe care le oferiți altora.

(2) Căutați să cunoașteți persoana căruia le oferiți, nevoile ei, capacitatea de a asimila informațiile.

(3) Căutați să cunoașteți cele mai importante domenii care privesc erorile și neștiința din zilele noastre în aspectele religioase. (Medicul nu dă niciodată pastilele verzi la toată lumea, și nu dă medicamente care să fie irelevante pentru ceea ce el consideră că este problema de sănătate.)

(4) Nu vă temeți să investiți ceva bani în proiectul misionar propriu.

(5) Căutați să trimiteți apoi alte cărți și să discutați asupra subiectelor din cărțile deja transmise.

(6) Propuneți-vă să organizați la biserică o masă cu cărți și căutați să schimbați periodic titlurile între ele, de la o săptămână la alta.

(7) Asigurați-vă că folosiți cărți și alte publicații care sunt consecvente cu învățătura Bibliei.

(8) Însoțiți toată această acțiune de distribuire a cărților cu multă rugăciune fierbinte.

DESPRE AUTOR

Ernest Reisinger (1919-2004): pastor al Bisericii Baptiste Harul (Grace Baptist Church) din Cape Coral, Florida vreme de mulți ani, vorbitor la conferințe, și unul din cei care au condus la înființarea organizației Founders Ministries, care a influențat întoarcerea la credința fondatorilor Convenției Baptiste de Sud (Southern Baptist Convention).