Evanghelizarea convertiților

de Bob Johnson

Unele dintre cele mai evidente oportunități evanghelistice sunt legate de oamenii care sunt membri în bisericile noastre. Deja ai o relație cu ei. Deja ai avantajul faptului că le vorbești consecvent despre Evanghelie. De asemenea, ai anumite oportunități rânduite de Dumnezeu de a-i îndrepta personal către Hristos.

Pavel i-a avertizat pe prezbiterii bisericii din Efes că vor veni lupi răpitori între ei, care vor căuta să provoace mari daune turmei (F.A. 20:29). Hristos a avertizat mai multe biserici în Apocalipsa 2-3 asupra faptului că aveau necredincioși printre ei. Dacă aceste biserici aveau necredincioși printre ei, probabil că și noi avem astfel de oameni printre noi. Dar cum să îi evanghelizăm?

CUM SĂ ÎI EVANGHELIZEZI PE MEMBRII NECONVERTIȚI

Eu plec de la prezumția că predici Evanghelia credincios și conștiincios, și că îi îndrepți pe oamenii din biserica ta către Hristos. Efectul predicării credincioase a Evangheliei este asemenea unui explozibil: are o modalitate de a da la o parte totul. Dar, pentru a cuceri, ai nevoie și de trupe terestre. Așadar, în timp ce Îl predici pe Hristos cu bucurie, caută să împlinești și aceste lucruri:

1. Roagă-te pentru convertirea membrilor bisericii tale

În primul rând, roagă-te pentru convertirea membrilor bisericii tale. Roagă-te ca Dumnezeu să facă deosebirea între posesori și impostori. Presupun că majoritatea dintre voi vă rugați public la începutul și la sfârșitul predicilor. Acestea sunt oportunități minunate să vă rugați pe acest subiect critic – anume ca oamenii să nu se bazeze pe calitatea lor de membri ca și cum aceasta le-ar da un statut de oameni neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, ci ca toți să se pocăiască cu adevărat și să-și pună credința în Hristos.

2. Predică pentru convertirea membrilor bisericii tale

În al doilea rând, predică spre convertirea membrilor bisericii tale. Dacă predici expozitiv, nu poți predica prea multe mesaje înainte să ajungi la problema falselor convertiri. Ilustrează acest aspect în predicarea ta, folosindu-te inclusiv de exemple din propria biserică. Când cineva se botează, oferă-le oportunitatea acestor persoane de a explica Evanghelia și de a povesti cum au ajuns la credința în Hristos. Luna trecută, David i-a spus bisericii noastre cum se pretinsese credincios vreme de mulți ani. Povestea convertirii lui este un exemplu deosebit la care fac referire adesea.

3. Fii conștient de adevărata și falsa convertire în slujba de consiliere

În al treilea rând, fii conștient de aceste realități în slujba de consiliere. Devin (nu este numele lui real) și soția lui au venit la mine pentru o ședință de consiliere în căsătorie. Devin nu era deloc interesat întrucât, așa cum a ajuns în final să recunoască, el se gândea că găsise pe altcineva cu care să își unească destinul. Într-o duminică, l-am oprit după serviciul bisericii și i-am spus că, dacă va continua să meargă pe acest drum, trebuia să știe că nu mai putea să pretindă că este un ucenic al lui Hristos. În fapt, hotărârea lui de a continua această relație adulteră era un indiciu că el nu fusese niciodată un ucenic autentic al lui Hristos.

Devin nu s-a pocăit, dar Greg (nu este numele lui real), a făcut-o. Greg a întâlnit o fată într-o călătorie de afaceri și a fost pe punctul de a-și părăsi soția și copiii pentru ea. Într-o seară am stat la masă cu el, în bucătărie, și i-am spus că trebuie să aleagă între Hristos și acea fată, pentru că nu îi putea avea pe amândoi. Deși el pretinsese că era credincios și se alăturase bisericii cu mulți ani înainte, viața lui demonstrase foarte puțină roadă a Evangheliei. Greg și-a plecat genunchiul inimii în fața lui Hristos și, prin harul lui Dumnezeu, el a fost nu doar răscumpărat, ci și-a salvat și căsnicia.

4. Fii conștient de aceste realități în vizitele tale la spital și în alte circumstanțe de viață și moarte.

În al patrulea rând, fii conștient de aceste realități în vizitele tale la spital și în alte circumstanțe de viață și moarte. Chuck, numele lui real, se afla în spital. Doctorul tocmai îi spusese că nu mai era nimic de făcut pentru inima lui. El avusese ceva speranțe, dar sfârșitul îi era acum aproape. Chuck fusese un om de afaceri de succes și chiar se implicase în multe organizații creștine. În bisericile unde fusese membru, el slujise în comitet și chiar predase ore la școala duminicală. Acum era pe moarte și era îngrozit.

Chuck purta cu el un secret pe care foarte puțini oameni îl știau. În decursul celui de-al doilea război mondial, el pilotase un avion de bombardament deasupra Japoniei, aruncând mii de tone de bombe asupra acelei țări. El știa că ucisese sute, dacă nu chiar mii de oameni. În cea de-a 24-a misiune, avionul lui fusese lovit destul de grav, dar el a fost în măsură să-l aducă înapoi la bază. Totuși, copilotul lui a murit. Chuck a primit permisiunea de a se întoarce acasă după cea de-a 25-a misiune, dar el a fost atât de mânios din cauza morții copilotului său, încât s-a înrolat pentru alte 25 de misiuni, și apoi alte 25 de misiuni, așa încât să poată ucide cât mai mulți japonezi. Și asta a și făcut. După 76 de misiuni, Chuck s-a întors în final acasă.

În drumul său înapoi către Michigan, el s-a întâlnit la baza din California cu unii dintre prizonierii de război japonezi. Unii dintre ei au fost foarte blânzi și au spus că ei nu-și doriseră războiul. Ei doar doreau să meargă înapoi la familiile lor. I-au arătat chiar fotografii cu soțiile și copiii lor. Mânia lui Chuck s-a transformat în frică. El s-a gândit că poate îi ucisese pe unele dintre soțiile și copiii acestora. A început să conștientizeze că el nu ucisese doar niște civili într-un război, ci se înscrisese să omoare oameni.

Acum, după 60 de ani, realitatea confruntării cu Dumnezeu a scos la iveală frica lui cea mai profundă. El avea să moară și să fie condamnat la Iad. Chuck și-a sfârșit povestea, plecându-și genunchii, întorcându-se de la mine și uitându-se către perete. Trupul său fragil făcea ca patul de spital să pară uriaș. Chuck mă auzise ani de zile predicând Evanghelia. Dar în acea zi era evident că, chiar dacă el se amăgise în tot acest timp, realitatea lipsei convertirii lui era evidentă. Situația lui era diferită.

Am stat acolo tăcut și am încercat să-mi imaginez greutatea vinovăției lui, apoi am spus: „Chuck, tu ești un mare păcătos, dar Isus este un Mântuitor mai mare decât tot păcatul tău”. Chuck a răspuns de parcă ar fi fost lovit de fulger. S-a uitat la mine ca și cum ar fi auzit aceste lucruri pentru prima dată în viața sa. Ochii i s-au făcut dintr-o dată mari, față i s-a animat și a spus: „Așa este, nu-i așa? Isus este un Mântuitor mai mare decât sunt eu un păcătos”.

Chuck a murit la două săptămâni după aceea. Bucuria pe care a experimentat-o în acele ultime două săptămâni a constituit dovada față de toți cei care l-au vizitat că lanțurile robiei lui au fost frânte. Inima lui a fost eliberată.

Membrii bisericii tale îți pot permite să pătrunzi în cele mai ascunse gânduri ale lor. Ai putea descoperi că nevoia lor supremă este aceea de a crede în Hristos, și asta pentru prima dată în viețile lor.

Despre autor

Bob Johnson este păstor senior la Cornerstone Baptist Church în Roseville, Michigan.